A rămas singurul meseriaş din municipiul Vaslui care încă mai repară ceasuri. Ar vrea să predea ştafeta, dar spune că nu are cui.

Timp de 26 de ani, lui Ion Sârbu i-au trecut prin mână mii de ceasuri, pe care le-a readus la viaţă. Şi-a descoperit vocaţia în urmă cu 31 de ani. Astfel, în clasa a X-a, a pus mâna pe un ceas, l-a desfăcut bucăţele şi l-a montat la loc în mod impecabil. După liceu, a plecat la Arad pentru Şcoala de Mecanică Fină. Revenit în Vaslui s-a apucat să profeseze cesornicăria, meseria „frumoasă şi curată“, după cum o denumeşte Ion.

Colegii s-au reconvertit

În 1989, la căderea comunismului, în oraş lucrau 15 ceasornicari. Au dispărut unul câte unul, din cauza tehnologiei tot mai simple, a apariţiei ceasurilor „de unică folosinţă“. Mulţi dintre ei au ales să-şi schimbe meseria. În schimb, nea Ion a rămas fidel „timpului“.

„Nu se câştigă mult din această meserie. Am preferat să rămân în branşă pentru că iubesc ceea ce fac. Este o meserie migăloasă, dar extrem de frumoasă“, a spus ceasornicarul. Bărbatul a repornit mii de maşini ale timpului, cu răbdare şi multă muncă.

Pe masa de lucru are tot felul de piese mai mici, mai mari, arcuri, pensete şi rotiţe, pe care cu ceva ani în urmă copiii lui le foloseau ca titirez. Acum orice piesă trebuie păstrată pentru că nu se mai fabrică nimic din ceea ce ar folosi. „Pentru ceasurile clasice piesele se găsesc foarte greu. Le mai găseşti doar la colecţionari“, a adăugat Sârbu Ion.

Meşterul îşi aminteşte cu nostalgie timpurile în care avea câte 30 de ceasuri de reparat pe săptămână. Veneau toţi oamenii ce aveau ceasuri de masă sau de mână. Acum aproape toţi folosesc telefoanele pe post de ceasuri.

„Înainte aveau toţi serviciu, le trebuiau ceasuri de masă pentru a se putea trezi să se ducă la muncă. Acum nu se mai folosesc ceasuri pentru