Creşterea economică de 1,5% prognozată de FMI şi susţinută de autorităţi pentru anul următor, în condiţiile unui deficit bugetar de 4,4%, nu poate fi realizată ţinând cont de contextul actual şi viitor al economiei româneşti. În perioada 2009-2010, printr-un efort susţinut ce a constat în dublarea datoriei publice, măsuri de majorare a accizelor, a contribuţiilor, a tva-ului, reducerea salariilor şi a numărului de bugetari, sacrificarea investiţiilor şi amânarea arieratelor, probabil că România va reuşi să-şi reducă deficitul bugetar de la 7,9% la 6,8%. Dacă în urma acestor eforturi vom reuşi anul acesta să reducem deficitul cu 1,1 puncte procentuale, ce sacrificii vom mai face anul viitor pentru a realiza o ajustare dublă a deficitului (2,4%) faţă de 2010? Ţinând cont de faptul că obiectivul principal al politicilor economice constă în ţintirea deficitului bugetar şi hazardându-ne în prognoze prea optimiste, cum se va putea realiza acest deziderat? Pe ce baze ştiinţifice sau modele econometrice se fundamentează aceste prognoze? Probabil sunt aceleaşi care fundamentau prognozele făcute anul trecut şi care anunţau că România va scăpa în 2010 de criza economică şi vom avea o creştere de 1%-2%. În realitate, se pare că vom avea o scădere de 1,9%. Diferenţa între prognoză şi realitate este prea mare ca să putem considera că modelul utilizat este unul credibil. Este o estimare foarte optimistă care probabil va fi luată în considerare şi în fundamentarea bugetului, ceea ce va adânci şi mai mult cercul vicios al economiei.

De ce nu vom înregistra o creştere economică anul următor? Mai întâi, pentru că avem o politică fiscală haotică, impredictibilă care transmite mesaje contradictorii potenţialilor investitori. Mesajul transmis de guvernanţi în prima parte a anului 2010 a fost de menţinere a cotei unice şi a cotei tva-ului iar "peste noapte" cel mai important impo