Emilian Dolha rupe tăcerea şi prezintă, pentru prima dată, infernul prin care a trecut în 2010
Portarul de 31 de ani povesteşte suferinţa sa după ce a gafat la Cluj şi cu Unirea Urziceni şi cît de tare l-au afectat jignirile din primăvară
Luna martie a lui 2010 i-a schimbat viaţa lui Emilian Dolha. Cu CFR (2-2) a scăpat mingea pe finalul meciului şi i-a facilitat lui Culio să aducă egalarea ardelenilor, apoi, la două săptămîni distanţă, s-a accidentat grav la umăr împotriva Urziceniului (4-4). Jignirile lui Vasile Turcu l-au determinat pe goalkeeper să intre în silenzio-stampa vreme de 8 luni. Acum, Ema se destăinuie cititorilor Gazetei într-un interviu savuros.
- Ema, cum a fost perioada în care erai accidentat şi criticat dur de Vasile Turcu?
- Cum să fie? Grea rău, a fost meciul ăla cu Unirea Urziceni, apoi accidentarea... (oftează) Au fost opinii că nu-s accidentat, că mă prefac, îţi dai seama prin ce am trecut! M-am închis în mine, m-am retras, pentru că s-au vorbit prostii. Te judecă şi te ceartă oameni care nu te cunosc, toţi îşi dau cu părerea şi jignesc.
- Cît ai jucat în Polonia nu ţi s-a întîmplat aşa ceva?
- Acolo nu există jigniri şi, chiar dacă nu ne convine, adevărul e că sîntem la 30 de ani distanţă de Polonia. Eu accept critica pur fotbalistică, dar nu şi jignirile. Uite, spre exemplu, e o emisiune la Antena 1 de slăbit. M-am întîlnit la sala de forţă cu un tip de 200 de kilograme care participa la acea emisiune şi acesta a început să mă certe pentru cum apăr. M-a pufnit rîsul cînd l-am văzut, dar am luat-o ca atare. Am acceptat ce mi-a zis, dar nu pot accepta să fiu jignit!
- Eşti tipul care se răzbună pe cei care îl atacă?
- Nu sînt răzbunător, dar nu iert, iar acea persoană care m-a jignit nu mai există pentru mine. Iertarea e apanajul oamenilor slabi. Dacă ap
