Comparativ cu alte sporturi, fotbalul poate fi considerat un „aspirator“ de investiţii în publicitate Românii se pricep la fotbal şi la politică. Aşa umblă vorba, cel puţin. Şi s-ar putea să fie adevărat, măcar în ceea ce priveşte sportul, de vreme ce televiziunile se îngrămădesc să cumpere licenţele pentru competiţiile de profil, iar audienţele cresc simţitor atunci când jucătorii se strâng pe teren.
Nu mai puţin de 3,3 milioane de români au urmărit în această vară finala Cupei Mondiale de Fotbal, jucată între Olanda şi Spania. Difuzarea competiţiei a adus postului public de televiziune o creştere sensibilă a numărului de telespectatori în intervalul de maximă audienţă - aproape 100.000.
A fost un "aspirator" de investiţii în publicitate, aşa cum sunt, de altfel, majoritatea competiţiilor internaţionale de gen. Observaţia este valabilă însă doar în cazul evenimentelor care au în centru "sportul rege", pentru că în rest interesul faţă de alte sporturi rămâne relativ scăzut, chiar dacă este vorba de competiţii internaţionale.
Licenţele de difuzare sunt destul de scumpe, iar românii încep să devină din ce în ce mai selectivi cu programele pe care le urmăresc, aşa că fiecare investiţie trebuie atent calculată înainte de a fi făcută, scrie revista BUSINESS Magazin.
Spre exemplu, nicio televiziune nu a fost interesată să cumpere licenţa de difuzare a meciului de box în care Lucian Bute îşi apăra pentru a şasea oară titlul mondial la categoria sa de greutate. Şi luna trecută a mai avut loc un eveniment important, care nu a reuşit nici el să stârnească interesul staţiilor TV din România - Campionatul Mondial de Gimnastică, desfăşurat în Olanda.
Mai mult decât atât, Televiziunea Română a început sublicenţierea unor competiţii deja aflate în portofoliu, dintre care cele mai importante sunt Jocurile Olimpice din 2012, Mondialele
