Săptămâna aceasta intră în vigoare Legea 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, bine-cunoscută ca „mica reformă”. Modificările substanțiale aduse codurilor de procedură civilă și penală, noutățile pe care le aduce, faptul că vorbim de cea mai semnificativă modificare din ultima vreme, și, foarte probabil, ultima cosmetizare importantă a batrânelor coduri de procedură înaintea preconizatei intrări în vigoare, în 2011, a noilor coduri de procedură, toate acestea sunt argumente solide care fac lesne de înțeles importanța acestei legi și, deopotrivă, înțeresul cu care este privită și așteptată de întreaga societate, de la profesioniști până la justițiabili, de la politicieni până la mass-media.

Există mai multe unghiuri din care este privită mica reformă, iar premisele analizei, obiectul și concluziile sunt diferite pentru fiecare din aceste perspective. Pe de o parte, este vorba de Comisia Europeană (mai exact, Mecanismul de Verificare și Cooperare), pe de altă parte, factorii decizionali, incluzând politicul și, lărgind sfera de cuprindere, însăși societatea civilă. În fine, cea de pe urmă, dar în nici un caz ultima, ci, dimpotrivă, cea mai importantă perspectivă este cea a justițiabilului X sau Y, care are pe rol un proces civil sau penal, ce urmează a fi soluționat de Judecătoria Marghita, Tribunalul București sau Curtea de Apel Suceava, și care dorește să înțeleagă în ce fel de îmbunătățește, în mod concret, mecanismul de realizare a justiției și cum se va reflecta acest aspect în speță care îl privește. Să le analizăm pe rând.

Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV), creat odată cu integrarea României în Uniunea Europeană, are ca obiectiv contribuirea la instituirea unui sistem judiciar şi administrativ imparţial, independent şi eficace, dotat cu mijloace suficiente, între altele, de combatere a corupţiei. Eva