Cazul bail-out-ului pentru Irlanda, de vreo 80-90 de miliarde de euro, este întors pe toate feţele de ziarele lumii. La noi e doar ştirea, fără mari analize. În rest, Fătuloiu şi soprana care s-a sinucis.

Pe lîngă întrebările pe care şi le pun experţii în legătură cu posibilitatea de inflamare, cu pericolul spaniol, ţară mai greu de “răscumpărat” cu banii jos, apar alte întrebări cu fitil şi pe străzile din Irlanda pe pancartele protestatarilor, şi-n ziarele lor.

Cel mai bun rezumat al întrebărilor cu fitil, care mi se par cel puţin la fel de periculoase precum cursul euro, stabilitatea economică europeană etc., l-am găsit pe sp!ked.

Totul porneşte de la o constatare ceva mai soft, şi anume că oamenii aleg un guvern şi că apoi vin tot felul de băieţi scrobiţi pe care nu-i ştie nimeni, de la FMI, Comisia Europeană care impun politicile care trebuie, nu acelea pe care le-au ales oamenii.

Pasul doi, şi de aici începe pericolul, e că imediat s-a pus problema de suveranitate naţională. Toată lumea vorbeşte despre marile perioade de foamete şi chin de dinaintea exploziei “tigrului” şi despre cît de “căliţi” în austeritate sînt cei născuţi înainte de anii 80. Asta în balans cu dorinţa cu orice preţ a suveranităţii, cuvînt care le pare desuet băieţilor de la Bruxelles sau Washington (şi mie îmi pare desuet, dar nu din aceleaşi motive). Un fragment incitant din articolul lui Brendan O’Neill.

Once, Ireland was dominated by Empire – now it is dominated by experts. Once, the Irish people’s right to govern their affairs was thwarted by British rulers who said the Irish were too childlike and/or savage to be trusted with self-government – now it is thwarted by faceless European bureaucrats who believe that the Irish do not have the necessary expertise to resolve their economic problems. A spokeswoman for the ECB haughtily declared, ‘We are not giving