Foto: Thinkstock Medicii chiar au ajuns la concluzia că, atunci când te doare ceva, e semn că boala e într-o fază avansată. Populaţia nu ştie bine cum este cu durerea şi, spre exemplu, de multe ori face greşeala spunând “mă doare ficatul” sau, tot în necunoştinţă de cauză, oamenii se vaită că le-a coborât răceala în piept – că simt o durere în plămâni. În realitate, nici ficatul, în cele mai multe cazuri, nu doare, şi nici plămânii nu au cum să doară. Şi asta pentru că ficatul nu este brăzdat de reţele de nervi care să declanşeze durerea, nervii existând în învelişul ficatului. În acelaşi fel este construit şi plămânul. Ţesuturile plămânului nu sunt prevăzute cu nervi, deci plămânul nu doare. Pe om îl doare pleura, adică pieliţa ce înveleşte plămânul. Ca atare, filetele de nervi sunt în jurul organelor şi atunci când omul simte durerea e semn că boala a depăşit organul şi presează pe reţeaua de nervi din exteriorul organelor.
Să ne reîntoarcem la ficat. Viclenia bolilor ficatului este că lansează semnale neclare şi că principalul simptom al suferinţei hepatice este oboseala: oboseala nejustificată de excesul de muncă, astenia, lipsa de randament la muncă, somnolenţa şi, aşa cum zice românul, starea numită curent “mă trage la pat”. Dacă această oboseală persistă mai mult de 5-7 zile, omul trebuie să-şi ia concediu şi să se vitaminizeze. Dacă oboseala fără rost nu trece nici aşa, depăşind alte 5-7 zile, înseamnă că nu o suprasolicitare a fost de vină ci, omul trebuie să se ducă la medic, fiindcă a intervenit o neregulă, probabil la ficat. Dacă urina este închisă la culoare, semănând cu berea, iarăşi sună alarma de la ficat. Dacă ochii devin galbeni, e semn de icter, semn de dezastru în ficat. Dacă apar şi vărsăturile, situaţia s-a agravat. Medicul trebuie să facă analize mai detaliate de la transaminaze, care pot fi crescute, până la alte teste.
În preze
