Trăim un moment de renaştere a periferiilor. Fie că e vorba de ţări europene situate geografic la margine, fie de rolul tot mai important jucat în lumea postcolonială de ţări condamnate, până mai ieri, la mizerie cronică, fie de mentalitatea mahalalei, suntem martorii contraatacului în forţă al marginilor. Sursa: EVZ

În limbaj psihanalitic, e vorba de "întoarcerea refulatului", de avansarea în prim-plan a problemelor pe care comunităţile, societăţile şi ţările le-au ignorat cu încăpăţânare. Euroscepticii sunt mai zâmbitori ca oricând. Cele mai negre profeţii se văd confirmate. Lăsată oarecum de izbelişte de Statele Unite, pragmatic reorientate spre Asia şi America de Sud, Europa traversează un drum presărat cu hârtoape şi obstacole de-a căror existenţă nu părea conştientă.

Lărgirea comunităţii europene a fost un gest de disperare. Îmbătrânită înainte de vreme, cu pieţe de desfacere ameninţate de asaltul asiaticilor, Uniunea Europeană a sperat că extinderile în serie sunt soluţia magică a problemelor în curs de cronicizare. Astăzi, nu e politician în Vechea Europă care să nu regrete în gura mare deciziile luate cu prea multă uşurinţă. Nimeni nu ştie cât va mai îndura Uniunea Europeană agresiunea venită dinspre margini. Nu e vorba doar de aluviunile de criminalitate scurse dinspre răsăritul Europei spre oraşele cu veche tradiţie a ordinii şi civili zaţiei. E vorba şi de fenomenele absolut incredibile petrecute chiar în ţările mărginaşe.

Ungaria a optat pentru politici publice pe care unii le definesc - fără ezitare - fasciste. Irlanda, până mai ieri alintată drept "tigrul celtic", e la un pas de faliment. Un faliment ce se anunţă de-o violenţă ce-o depăşeşte pe cea din Grecia. S-a ajuns la situaţia inimaginabilă ca organisme financiare internaţionale să-i roage pe guvernanţi să le accepte ajutorul, pentru a evita, în ultima secundă, de