Nu foloseste nimanui - si, in special, nu foloseste orasului - sa opresti proiectul Palas. Nu poti schimba printr-o sentinta judecatoreasca trecutul. Chiar daca iesenii au fost pusi, in 2004, in fata faptului implinit. Nu e un secret ca asa-numitul proiect Palas a fost privit cu oarecare antipatie de multi dintre ieseni. Am fost unul dintre ei. Aveam, de altfel, un motiv personal, afectiv, alaturi de celelalte de ordin ideatic: am copilarit linga fostul strand. Oricum, insasi ideea de a inlocui lacul si padurea de sub Palat cu o seama de constructii mai degraba masive si, mai cu seama, urite (asa mi s-a parut, din cite am putut sa observ, desi locul e inconjurat draconic cu un gard inalt si pazit de o firma nemiloasa, mai ceva ca Pentagonul) a fost una profund antipatica. Nu oblig insa pe nimeni sa gindeasca la fel. Eu asa am socotit. Altminteri, oricit de tolerant ai fi, nu poti privi cu ochi buni distrugerea unui parc si, in general, a verdetii din chiar miezul orasului pentru o fagaduiala ipotetica, aceea ca printre constructiile de beton si termopane, cum e moda acum (termopane se pun, mai nou, si la biserici), se vor amenaja cindva straturi parfumate de gladiole si rozmarin. De un parc adevarat (cum pretinde proiectul) nici nu poate fi vorba. Unde sa incapa, daca totul e doar o ingamadeala de blocuri turn? In treacat fie spus: ati vazut, dragii mei, noul strand? Cum l-ati gasit? Si acolo a fost, am impresia, o farsa. Nu exista in incinta noului asezamint sportiv nici un fir de iarba, nici un copac, nici macar un fir salbatic de romanita. Piatra seaca, bazine de inot, nisip si, repet, beton mort. Asta este arhitectura prezentului si, se pare, a viitorului. Nu insist. In pofida acestor consideratii, credinta mea e ca trebuie sa ne ferim de a judeca patimas situatia. Ceea ce a fost a fost. Trecutul nu mai poate fi intors. Vechiul strand de sub Palat nu mai e. In lo