Născut lângă Timişoara, Ştefan Iorga şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în Zalău, unde, de zece ani, deţine catedra de vioară a secţiei populare de arte şi meserii din cadrul Centrului de Cultură şi Artă Sălaj.

Tatăl său, folclorist celebru, a fost angajat ca instrumentist profesionist la Filarmonica de Stat din Oradea, în cadrul căreia, ulterior, a cântat şi el. De aici, a fost invitat să se alăture Orchestrei Meseşul din Zalău, condusă, pe atunci, de George Miţin Vărieşescu. Aşa a ajuns artistul la Zalău, unde a influenţat şi schimbat viaţa multor tineri artişti.

Elevii săi îl iubesc

Ştefan Iorga are o carieră artistică de 42 de ani, însă nu doreşte să vorbească despre sine în acest context. Nu doreşte să fie prezentat decât ca profesor de vioară, statut care îl defineşte, susţine el. Pune multă pasiune în tot ceea ce face şi încearcă să-şi transmită talentul şi cunoştinţele copiilor săi. Aşa-i numeşte pe elevii cu care lucrează. „Poate că directorul acestei şcoli, Grigore Grigoruţ, are perfectă dreptate când spune că-i iubesc prea mult şi sunt prea maleabil cu ei, astfel că micuţii profită uneori de această slăbiciune“, spune artistul.

Vioara sa are 300 de ani

Ştefan Iorga spune că face parte dintr-o familie de artişti. Vioara sa a intrat în familie în jurul anului 1700, iar de atunci, de trei sute de ani, primul născut din fiecare generaţie a devenit violonist. Vioara a fost manufacturată în anul 1950 de către Nicolaus Amatus la Cremona. „De prin 1700, instrumentul a rămas în familia noastră şi a fost transmis din tată în fiu. Lanţul s-a rupt la mine. Fiul meu a abandonat Liceul de Muzică, după 11 ani de vioară, iar eu n-am vrut să-l forţez“, spune tatăl.

Aşa încât îşi revarsă pasiunea pentru muzică asupra copiilor pe care-i instruieşte şi asta nu rămâne fără rezultat. A reuşit să constituie o orc