Atelierele de reparat încălţăminte sun pline ochi de pantofi, cizme sau bocanci, care așteaptă reparații capitale. Vremea rece şi criza îi determină pe slobozeni să aleagă repararea încălţărilor vechi.
În această perioadă atelierele cizmarilor sunt arhipline, iar pentru repararea unei perechi de pantofi poţi aştepta chiar şi trei zile. Deşi nimeni nu ar fi crezut, criza le dă de muncă cizmarilor. „Oamenii amărâţi nu-şi mai permit o pereche de pantofi nouă, aşa că o aduce pe cea veche la reparat“, explică Vasile Gheorghe, un cizmar de 46 de ani.
Şapte centre în oraş
Bocanci rupţi, cizme fără fermoar, pantofi dezlipiţi sau cu flecurile tocite, toate zac în mormanul de încălţăminte care aşteaptă să fie reparate de meşterul Nicuşor Polizu. În tot oraşul sunt şapte centre de reparat încălţăminte, însă nu toate se bucură de clientelă. Depinde de amplasarea magazinului şi de priceperea cizmarului.
„Să nu vă închipuiţi că la toată lumea e coadă.Cel mai aglomerat este la centrele care funcţionau şi pe vremea lui Ceauşescu. Întotdeauna vor fi comenzi mai multe la ei pentru că vadul este deja format“, spune meşterul Vasile Gheorghe.
Din cauză crizei tot mai puţini slobozeni trec pragul magazinelor de încălţăminte. Diminuările salariale şi scumpirile accelerate îi determină pe oameni să apeleze la serviciile unui cizmar. După creşterea TVA-ului şi după disponibilizările masive care au lovit sectorul bugetar, atelierele de reparaţii sunt luate cu asalt.
„Am dus o pereche de cizme la reparat pentru că nu îmi permit altele noi. Toate s-au scumpit foarte mult, în schimb pensiile au rămas la fel de mici“, spune Mia Petriceanu (57 de ani).
Anotimpul prielnic
Dacă vara lumea se încalţa cu şlapi sau sandale şi în foarte puţine cazuri apelau la un cizmar, iarna e timpul prielnic pentru reparat încălţăminte. „Cele trei luni de glorie
