Circulă un zvon absurd, dar care, lansat cu ştiinţa diversiunii, are inoculate niscaiva ingrediente din realitate. Anume că Guvernul “ar fi semnat” (?!) cu oculta mondială un “acord” prin care populaţia să fie supusă unui proces de diminuare controlată. Un fel de eutanasiere prin care, treptat, mai ales categorii ca pensionarii sau bolnavii să fie obiectul unui program de reducere, neafirmat ca atare, dar practicat prin scăderea calităţii vieţii lor, deci a şanselor de supravieţuire: pensii (dar şi salarii) mizere, alimente şi medicamente intangibile, acces tot mai restrâns la serviciile spitaliceşti etc.
Dacă-i mai scapă pe gură premierului nu un porumbel, ci o cucuvea când calculează câţi pensionari “vor ieşi din sistem pe cale naturală” - deci, vor muri -, apoi impresia că Executivul a devenit un fel de firmă de pompe funebre, “La Coşciugul SRL”, vine de la sine. Chiar dacă zvonul amintit e o bazaconie sinistră. Se cuvin însă amintite şi alte evoluţii istorice şi mondiale. Încă de la începutul secolului al XIX-lea, pastorul şi economistul englez Thomas Robert Malthus avertiza că în timp ce populaţia creşte în progresie geometrică, mijloacele de subzistenţă sporesc doar în progresie aritmetică, discrepanţa ducând la epuizarea resurselor alimentare, la diminuarea salariilor, la sărăcie, şomaj, criminalitate. Malthus recomanda o politică demografică în măsură să ţină sub control suprapopularea (căsătoria tardivă etc). Fie spus, acest rost îl are în China de azi (1,4 miliarde de locuitori) politica “unicului copil”. În istoria de după Malthus însă, analiza sa a avut excrescenţe şi consecinţe dramatice, bezmetice, de tip fascist. Aşa cum în Antichitate, în Sparta, copiii bolnavi erau ucişi pentru că n-ar fi fost buni de luptă şi i-ar fi împovărat pe lacedemonieni.
Perspectiva sumbră a unei crize alimentare globale e reală. Poate însă guvernul să e
