Nu cred in teoriile dictaturii ce tocmai sta sa se instaureze in Romania. Asa cum reprezentantii Puterii exagereaza in prostie, la fel derapeaza si Opozitia si presa in criticile tot mai vehemente vis-a-vis de actele guvernarii.

Pe de alta parte, violenta naste violenta, iar dorinta de a stapani sporeste pe masura ce detii tot mai mult puterea necesara.

Pornind de la aceste adevaruri simple, intelegem mai bine de ce manifestarile membrilor partidului democrat liberal sunt, pe zi ce trece, tot mai asemanatoare unui animal pe moarte, care sufera de o boala ce simte ca ii va puna capat in curand. Zbaterile tot mai agresive, demonstratiile de forta in gol, promisiunile si iluziile guvernarii eterne abia acestea seamana izbitor cu plenarele lui Ceausescu din ultimii ani.

Pe atunci, cu cat nemultumirile populatiei erau mai generalizate si mai adanci, cu atat mai mult aparatul de stat al dictaturii instaura masuri tot mai draconice de siguranta. PDL macar aici nu se regaseste in comparatia de peste timp, insa pericolul disparitiei de la guvernare ii face pe pedelisti sa promita romanilor o adevarata Epoca de Aur.

Pentru implinirea promisiunii, democrat liberalii cer incredere in masurile lor, singurele bune, si rabdarea pentru asteptarea implinirilor din viitor. Ce conteaza ca toate datele, statisticile si previziunile ii contrazic. Ce importa ca realitatea se inrautateste incontinuu, increderea si speranta sunt ultimele bastioane ale omenirii.

Ce fel de Epoca de Aur ne promit guvernantii, cand insusi premierul a ajuns sa includa intre masurile anticriza disponibilizarile pe cale naturala? Este asta dovada perfecta a neputintei si a cinismului promovat ca politica de stat? Greu de spus cand te astepti ca disponibilizarile din aparatul bugetar sa fie facute pe cale naturala, adica pensionari, plecari in strainatate