Lucica este o fire veselă a cărei viaţă se învârte în jurul şcolii. Adoră copiii, de aceea a făcut un master pentru a-i ajuta mai mult.

Este învăţătoare de opt ani. Crede că nimic nu este întâmplător şi că totul se întâmplă cu un scop. "Nu am ales această profesie pentru că mama mea şi sora ei sunt cadre didactice, ci pentru că mi-am dorit. Nu am avut niciun model. Aşa a fost să fie", spune Lucica. Ei i s-a povestit că, la botez, mătuşa sa, o educatoare în Bistriţa-Năsăud, i-a prezis că va deveni învăţătoare. "Sora mamei mi-a dat un stilou în mână de care eu nu am vrut să mă mai despart. Văzând reacţia mea, mătuşa a spus că mă voi face învăţătoare. În schimb, mama nu a fost prea încântată şi a zis că sunt destui profesori în familie", povesteşte zâmbind Lucica. Primul eşec Toată familia sa îşi dorea să o vadă medic, de aceea au îndrumat-o înspre profilul chimie-biologie în liceu. Însă, Lucica a simţit că locul ei nu e acolo. S-a înscris şi la profilul pedagogic al Colegiului Naţional "Andrei Mureşanu" din Bistriţa, unde, din nefericire, nu a fost admisă. "A fost primul meu eşec. A durut. Enorm", mărturiseşte învăţătoarea. A intrat, în schimb, la chimie-biologie, un profil de care avea oroare şi pe care nu a putut să-l urmeze mai mult de două săptămâni. "Auzeam cum fetele de la pedagogic repetau la pian, iar asta accentua durerea. Atunci m-am hotărât să renunţ şi să dau admitere la anul. Şi am reuşit. Am fost foarte fericită. Mă minunez şi azi când mă gândesc cât curaj am putut avea atunci", crede Lucica. Ea mai spune că, de regulă, când şi-a dorit ceva, indiferent de opinia celorlalţi, şi a luptat pentru a obţine acel ceva, mereu a câştigat Mama, colegă de şcoală A intrat în învăţământ în 2002 cu o medie mare, peste 9. Cum în judeţ nu a prins post decât departe de Bistriţa, şi-a încercat norocul în altă parte, taman în capitala ţării. "Atunci am intrat, pe