Bruxelles este capitala oficiala a Europei, acesta fiind poate si motivul pentru care orasul intrece in celebritate tara - Belgia. Mai mica decat Transilvania, Belgia miroase a ciocolata, a goffre si a cartofi prajiti.

Am aterizat la Bruxelles la putin peste 9 dimineata, pe aeroportul din nordul orasului. A fost primul drum la Bruxelles, iar graba in care am fost nevoita sa-mi organizez plecarea m-a facut sa nu ma pot pregati, in niciun fel, pentru ocazia de a vedea Capitala Europei.

Nu am apucat sa caut locurile care merita vizitate, nici sa-mi stabilesc un eventual "traseu". Un cunoscut, care se lauda cu stie orasul mai bine decat stie Bucurestiul, mi-a spus, cu un aer plictisit, ca nu este mare lucru de vazut, si ca oricum orasul este "banal".

Ca o solutie de compromis, am ales sa merg pe jos, oriunde o sa vad cu ochii, avand in minte doua locuri in care mi-am propus, neaparat, sa ajung - Piata Centrala si Catedrala Sf. Mihai si Gudula, despre care, in fuga, de pe net, am aflat ca este a sasea mare catedrala din Europa si ca aici a fost oficiata ultima nunta a familiei Regale a Belgiei.

A fost o solutie de compromis, care in final s-a dovedit inspirata. De protestat au protestat doar picioarele mele... Crea ca am mers cel putin 15 kilometri pe jos.

Un autobuz, cu doua burdufuri si scaune din piele, condus cu o maiestrie incredibila si cu viteza, mai intai, pe o autostrada (de unde am zarit in goana, inainte de intra in Bruxelles, sediul NATO), iar apoi, dupa intrarea in oras, pe strazi inguste, m-a lasat undeva pe o latera a Parlamentului European.

Am lasat cladirea Parlamentului in urma si am plecat la pas, spre dreapta. La iesirea din Aeroport, o harta m-a ajutat sa-mi fac un oarecare plan. Ordinul de mars pe jos prin Bruxelles suna simplu: spre dreapta!

Orasul pustiu