Soţii Radu tânjesc după vremurile comuniste, când se organizau spectacole deosebite, artiştii fiind sprijiniţi să promoveze cultura tradiţională românească.

Nicoleta ne-a spus că dănţuie de când se ştie. Are folclorul în sânge. Toţi cei pe care îi cunoaşte joacă. „Eram la şcoală, la Râncaviov. Mă instruia sora mea, acasă. Avea în mână o nuia. Când greşeam pasul, mă trosnea peste picioare. La brează greşeam cel mai mult. Nu puteam să sar”, îşi aminteşte Nicolata Radu.

Într-un ansamblu specializat a intrat prin 1982. Dansa în formaţia Căminului Cultural Dragomireşti. „Apoi, l-am avut instructor pe domnul Gheorghe Văduva, la Ansamblul Profesionist Chindia. Pot să vă spun că eram mulţi tineri din Dragomireşti”.

De alături, Viorel, soţul Nicoletei şi partener de scenă aproape de-o viaţă, o completează. „Eu am luat contact cu dansul după ce m-am liberat din Armată. Nu prea vroiam să mă duc, dar până la urmă m-au determinat prietenii. Pe vremea aceea, era director la Căminul cultural, domnul Nica.

M-a văzut. Nu ştiu ce i-a plăcut la mine şi m-a chemat pentru selecţie”. Îşi mai aminteşte Viorel Radu că se trage dintr-o familie de oameni săraci, gospodari care au fost nevoiţi să muncească mult.

„Am lucrat la Upet de la 15 ani. Ca lăcătuş. De acolo am ajuns la dansuri. Mă uitam la cei din ansamblu. Nu mă băga nimeni în seamă. M-a văzut maestrul Nae Dumitru. I-a plăcut cum mă mişcam”, povesteşte Viorel Radu.

Viorel conduce Ansamblul „Florile Dâmboviţei”

În 1994, soţii Radu au plecat într-un turneu în Franţa. „Eram 12 perechi de dansatori. Am stat o lună de zile. Francezii erau încântaţi de folclorul nostru”, spune Nicoleta. Cei doi dansatori de la Dragomireşti regretă perioada comunistă. Susţin că pe vremea aceea cultura, folclorul, artiştii erau apreciaţi.

„Era o plăcere când dansam de 23 august, când ne chemau la