Cărţile bune sunt ca dragostea adevărată, crede scriitoarea, pentru că ştiu totul, suferă totul, cred totul împreună cu tine şi te apără de plictiseală, răul secolului. În cadrul recent încheiatei ediţii a Târgului Gaudeamus, „Cartea întrebărilor“ de Ioana Pârvulescu a fost cel mai vândut titlu al Editurii Humanitas.

În „Cartea întrebărilor", o carte a neliniştirii, se simte o dragoste vie pentru literatură, cea a scriitorului şi cea a criticului literar. Este adevărat?

Mulţumesc pentru această frumoasă formulă, „cartea neliniştirii" (păcat a fost luată deja de Pessoa!) şi pentru aprecieri. O singură obiecţie aş avea, nu sunt „critic literar". Ce-i drept, am făcut cândva, prin anii '90, cronica literară săptămânală şi am rezistat 3 ani în postura de critic, dar era o haină care nu mi se potrivea. Abia am aşteptat s-o schimb. Dar din acest exerciţiu am rămas cu admiraţie pentru critica adevărată care, o spun şi în carte, trebuie să fie senină. În schimb, da, privesc lucrurile cu ochi de scriitor şi, în plus, de om. Fiindcă m-a pasionat mereu jocul acesta de vase comunicante cu multe ţevi transparente: un vas cu un fluid numit carte, un vas cu un fluid numit viaţă, iar între ele nicio barieră, numai câteva filtre.

Să mai adaug că există şi o curiozitate fertilă, în paginile noii dumneavoastră cărţi...

În privinţa curiozităţii, aţi pus punctul pe i, ea a fost generatoarea tuturor cărţilor mele. Fireşte că nu e vorba de curiozitatea de tip privire prin gaura cheii, ci de curiozitatea asemănătoare cu a omului de ştiinţă sau a entomologului care vrea să descopere specii noi. Totdeauna mă poticnesc de întrebări ciudat de simple, dar pe care nu le văd rezolvate în alte cărţi. Nimeni nu-mi explicase vreodată formula „La Bulivar, birjar!", mai precis de ce „cucoanele" nu dau numele bulevardului şi unde doreau să fie duse. Toată lumea vorb