Foto: Thinkstock Rinichiul este unul dintre cele mai spectaculoase organe. O superbă creaţie a Dumnezeirii. Ca de altfel tot organismul omului. Chinezii numesc rinichii „fântâna vieţii”. Splendidă metaforă! Chiar medicina clasică face o reverenţă în faţa purtării de domn, a atitudinii de gentleman a rinichiului. Generozitata rinichiului este de necontestat.
Când rinichiul primeşte semnale că alte organe se află în sărăcie de energie, el cedează din rezerva lui de energie scoţând din impas alte părţi ale organismului. Şi cu toate astea, rinichiul poate ajunge în una din grelele boli – insuficienţa renală. Cu toate că şi rezerva de capacitate a rinichilor este spectaculoasă. Când un tânăr îşi pierde un rinichi, analizele, respectiv ureea, creatinina, nu se înrăutăţesc. Adică, 50% din rinichi funcţionează acoperind capacitatea renală. Când se mai pierd 15% şi din al doilea rinichi, singurul existent, de abia de atunci încep să se deterioreze analizele. Cu alte cuvinte, când ajunge doar la 35% din capacitatea renală totală încep să crească substanţele toxice în organism, fiindcă ele nu mai sunt eliminate prin sistemul renal.
Filtru de maşină
Rinichiul este şi un filtru al organismului, dar şi un cenzor al metabolismului: adică rinichii reţin ce substanţe sunt utile şi elimină acele părţi nocive. Insuficienţa renală înseamnă că s-a pierdut total sau parţial activitatea funcţională a rinichilor. Încercând o metaforă, rinichii aflaţi în insuficienţă renală pot fi comparaţi cu un filtru de maşină colmatat, adică înfundat, care reţine toxinele nedorite, iar prin ochiurile lărgite pierde elementele utile corpului. Continuă să explice această boală prof. dr. Mircea Penescu, managerul general al Spitalului Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila”. Insuficienţa renală e numitorul comun al unor boli renale, care conduc la suferinţa numi
