Cu excepţia unui interval de patru ani (1917 – 1921), în care tronsonul care traversează braţul Borcea al Dunării a fost avariat din cauza luptelor din timpul Primului Război Mondial, podul Carol I a funcţionat timp de aproape un secol, asigurând legătura feroviară între Bucureşti şi Constanţa.

Fusese proiectat de către inginerul Anghel Saligny în 1890, după ce iniţial planurile pentru suprastructura podului fuseseră executate de către renumitul Gustave Eiffel, cu care, aparent, guvernul român nu a reuşit să ajungă la un acord convenabil pentru ambele părţi. Lucrările au fost demarate la 26 noiembrie 1890, după o ceremonie de inaugurare la care a participat şi Regele Carol I, şi au fost finalizate cinci ani mai târziu, tot în prezenţa suveranului. Prima cursă care a traversat podul a fost realizată de către un convoi alcătuit din 15 locomotive grele ce se deplasau cu o viteză de 60 km/h, totul sub privirile proiectantului însuşi, inginerul Saligny, aflat, împreună cu liderii echipei sale de muncitori, într-o şalupă ce plutea pe Dunăre, sub pod. Un secol şi ceva mai târziu, în 1987, podul a fost scos din funcţiune, un altul fiind construit alături de cel vechi, ce păstrează astăzi ca denumire numele proiectantului său.