Ultimul concept strategic fusese adoptat în urmă cu 11 ani. Comparând contextul internaţional al acelor ani cu cel de astăzi, poate fi nu numai un exerciţiu intelectual foarte interesant, dar poate şi singura cale de înţelegere a documentului. Pentru că în cei 11 ani scurşi, lumea internaţională s-a schimbat foarte mult de unde şi nevoia de a propune o noua optică de înţelegere şi de acţiune internaţională. Dacă, în 1999, pentru NATO erau importante evoluţiile regionale şi sub-regionale, circumscrise în marea lor majoritate Europei, în 2010 evoluţia Alianţei poate fi înţeleasă doar prin prisma globalizării.

Pentru a putea să-şi îndeplinească obiectivele, NATO a trebuit să treacă de la regional la global. Obiectivul rămâne acelaşi, apărarea valorilor fundamentale ale lumii occidentale: libertatea, democraţia, drepturile omului şi statul de drept. Efortul va fi unul colectiv, bazat pe solidaritatea statelor membre, pe sprijinul legitim al cetăţenilor noştrii şi pe profesionalismul militarilor şi diplomaţilor. Noutatea Conceptului Strategic este dată însă de gama mult mai largă a preocupărilor, securitatea cibernetică sau energetică fiind poate cele mai la îndemână exemple. Instrumentarul aflat la dispoziţia membrilor este şi el este si el unul îmbunătăţit, NATO fiind de acord să participe la dezvoltarea unui scut antirachetă şi poate că viitorul va aduce şi un scut cibernetic. Spre deosebire de 1999, când posibilii parteneri erau doar din fosta URSS, relevanţa lor geografică fiind cel mult una euroasiatică, astăzi promovarea securităţii euroatlantice presupune o largă reţea de parteneriate globale. Chiar dacă Alianţa nu are de gând să se transforme într-un poliţist global, aria de preocupare şi de interes este inevitabil întreaga planetă.

Pentru NATO, în 1999 conta ce se întâmplă în Europa. Pentru a garanta apărarea statelor membre, trebuia în primul rân