Băimăreanul Anton Antal Weiszenbacher (45 de ani), unul dintre fotbaliştii câştigători ai Cupei Campionilor cu Steaua, în 1986, a preferat un anonimat cuminte, tihnit, la Trier, în Germania, vizavi de graniţa cu Luxemburg, gălăgiei eterne şi dramelor ascuţite din fotbalul românesc. În premieră, a acceptat să vorbească despre situaţia fostei sale echipe.
Libertatea:Domnule Weiszenbacher, de ce nu mai ţineţi legătura cu nimeni?
Anton Weiszenbacher: Pentru că nimeni nu m-a mai căutat! Ultima oară când am mers în Ghencea a fost în 1996, la meciul acela omagial “10 ani de la Sevilla”. Am lăsat atunci numărul de telefon, dar nu s-a întâmplat nimic. Eu mi-aş dori să vorbesc cu toţi, dar asta e! Am citit pe internet că au mai fost la Sevilla, dar pe mine nu m-a sunat nimeni. Aş fi putut merge, mi-aş fi plătit eu deplasarea. Asta e, nu sunt supărat!
Ce ziceţi de Gigi Becali?
Am văzut meciurile Stelei, că deţin antenă românească. Becali are banii dar nu lasă tehnicienii să-şi facă treaba. Crede că doar dacă ai bani, eşti sus, dacă nu, trebuie să te chinuieşti şi să te guduri la picioarele lui. Eu nu suport astfel de oameni! Mi se pare incredibil ce face. Antrenorul nu are nici un cuvânt în faţa lui!
Lăcă să stea măcar un an şi jumătate
Ce soluţii ar fi?
Să lase antrenorii să lucreze. Am văzut că ar putea pleca şi Lăcătuş! Nu se poate, un antrenor trebuie să lucreze măcar un an şi jumătate. În numai trei luni nu are cum să-şi facă treaba.
Dumneavoastră aveţi probleme cu patronul?
Nici vorbă! Vine, vede meciul, ne felicită sau ne critică, apoi merge acasă.
L-a ajutat pe fostul coleg Bălan
Anton nu ştia despre ultimele necazuri ale fostului său coleg Lucian Bălan (foto), cel care a avut o tentativă de sinucidere: “Credeam că va ieşi din tunel. Şi eu l-am ajutat cu bani
