Domnule Ambasador, Distinşi invitaţi, Îmi face o deosebită plăcere să particip astăzi, alături de dumneavoastră, la aniversarea a 90 de ani de stabilire a relaţiilor bilaterale între România şi Republica Ungară. Este un moment cu o încărcătură simbolică incontestabilă care lasă să se întrevadă complexitatea şi profunzimea legăturilor istorice, sociale şi culturale din cele două ţări. Istoria comună, inclusiv după 1990, nu a fost lipsită de încercări. Cred însă că acestea nu ne-au îndepărtat, ci - depăşindu-le - ne-au adus mai aproape, ne-au determinat să înţelegem că dialogul sincer şi deschiderea reală sunt unicele mijloace pentru asigurarea stabilităţii şi bunăstării celor două popoare vecine. Astfel, putem astăzi spune, fără ezitare, că legăturile dintre noi sunt indisolubile, marcând o dezvoltare fără precedent între statele noastre. O spun cu toată responsabilitatea, ca diplomat român care a avut ocazia, în parcursul său diplomatic, să ia parte - şi uneori să se implice activ - în multe momente ale relaţiei bilaterale. Asumând responsabil şi sincer istoria şi privind spre viitor, cele două state sunt astăzi mai pregătite ca niciodată să-şi consolideze relaţiile în cadru bilateral, dar şi valorificând apartenenţa comună la structurile europene şi euroatlantice şi la comunitatea de valori pe care o reprezintă. Evocând trecutul, trebuie reamintit că până la revoluţia paşoptistă, relaţiile de bună-înţelegere au dobândit diverse forme de manifestare, atât la nivel popular, cât şi la nivelul elitelor intelectuale. Şcoala Ardeleană şi-a găsit moduri multiple de expresie în Cetatea Budei, iar Tipografia din Buda, la sfârşitul secolului XVIII şi în prima parte a secolului XIX, a tipărit cărţi pentru întreg spaţiul românesc. Primul război mondial găseşte România şi Ungaria pe poziţii diferite. După încheierea războiului, Tratatul de la Trianon, semnat la 4 iunie 1920 de 2