…e deja semi-oficial. Una dintre cele mai stralucite si mai liberale minti din UDMR, fostul senator si actualul consilier prezidential pe probleme de minoritati, Peter Eckstein intentioneaza sa-si depuna candidatura pentru presedintia UDMR la congresul ce va avea loc in februarie. Stirea a fost confirmata indirect de catre deputatul UDMR, Mate Andras Levente.
Pentru cei mai putin familiarizati cu situatia din UDMR – partidul cu cea mai longeviva conducere din toata istoria post-decembrista a Romaniei si o prezenta practic neintrerupta la guvernare din 1996 pana in prezent – ar fi ca si cum Cristian Preda si-ar anunta candidatura la sefia PDL – si ar fi luat in serios. Este asa ceva posibil? Fara doar si poate! Statutul o permite. Are, insa, o asemenea candidatura vreo sansa de izbanda? Ma indoiesc.
Ca orice partid incremenit in proiect (si la putere), sansele de schimbare a liderului in absenta unui transfer voluntar si explicit (gen Basescu desemnandu-l pe Boc la succesiune), sunt minime. Candidatul cu cele mai mari sanse, deci, ramane actualul presedinte executiv, Kelemen Hunor, pe care multi il vad ca pupila crescuta de catre Marko Bella cu acest scop (daca lucrurile stau exact asa sau nu, e o alta poveste.)
Si-atunci de ce ar candida Eckstein? Din cate il cunosc pe Peter, explicatia poate fi una singura: pentru a arata ca se poate; ca, in asemenea situatii, pana si infrangerile isi au rostul lor; pentru a transmite un semnal ca UDMR are nevoie nu de cosmetizari, ci de o reforma profunda. Important nu e, asadar, sa castige. Important este sa candideze pentru a demonstra ca democratia intr-un partid nu depinde de simpla agatare a titulaturii “democratic” la titulatura.
E si asta o lectie. Una usturatoare. O infrangere cat o victorie.
…e deja semi-oficial. Una dintre cele mai stralucite si mai liberale minti din UDMR, fostul senator si
