- Cultural - nr. 677 / 23 Noiembrie, 2010 "Iubirea e ordine si ura e dezordine" Adrian Paunescu - Numele Andrei e ceva semnificativ pentru familia dumneavoastra? - E o obsesie sonora. - Pentru mine acest nume e aproape de suflet pentru ca tata s-a numit Andrei. - Mama a dorit ca eu sa ma numesc Adrian. Nu prea era prin zona noastra acest nume. Odata cu acreditarea lui s-a si multiplicat numele. Sunt foarte multi Adriani si Andrei. Am avut mare noroc in viata cu copiii, pe care i-am iubit si-i iubesc, si carora le-am si ramas dator, mereu dator si pe care a trebuit sa-i am in vedere ori de cate ori am avut de facut un gest limita. De la un timp incoace grija pentru copii, deja si fata de nepoti, m-a blocat, m-a pus in garda si gesturile pe care le-am facut a trebuit sa le gandesc mai de multe ori decat in prima tinerete, cand eram in stare de orice: eram in stare sa sar in foc, eram in stare sa ma bat cu oricine. Acum sunt nitel mai prudent si cu reactii mai incetinite. Cu toate acestea, nu m-au impins copiii la oportunism si nici nu ma obliga la cedari de natura credintei. Cred si astept sa le vad urmasii. - Sa incheiem acest dialog cu o fraza a lui C. Brancusi, simpla, dar care mi-a placut foarte mult. - Aceea ca, daca nu mai esti copil, ai murit demult? - Nu. Fraza suna asa: "Oricum, inainte!" Sa speram ca vom merge inainte in ideea de unitate, de Neam, de apropiere sufleteasca. - Da, tot ceea ce este natural, tot ceea ce este firesc, tot ce este in consens cu vointa lui Dumnezeu va trebui sa se intample. Absolut tot. Eu am credinta ca nu neaparat la lumina zilei, undeva si prin miscari geologice adanci, apropierea noastra se va petrece. Ne trebuie insa niste oameni in continuare care sa se implice si sa se sacrifice pentru a pune in ordine ceea ce acum e in dezordine. Pentru ca iubirea e ordine si ura e dezordine. Avem nevoie de regasirea si restitui