Volumul "Timp al inimii. Ingeborg Bachmann - Paul Celan. Corespondenţă", o carte-eveniment în cultura română, va apărea la Editura Art în această săptămână. Sursa: AGERPRES

Deşi destinele de poeţi nu duc lipsă de elemente tragice decât în cazuri rare, Paul Celan (23 noiembrie 1920, Cernăuţi-20 aprilie 1970, Paris) reprezintă un caz aparte.

Părinţii lui, Leo şi Friederike Antschel, au fost deportaţi în lagărul de la Mihailovka, Ucraina: tatăl a murit de tifos, mama i-a fost împuşcată. Deşi a obţinut Premiul Büchner, cel mai prestigios din Germania, a fost acuzat de plagiat de văduva unui poet, Claire Goll. Ea a fost autoarea unor campanii de denigrare a lui Celan în 1953 (când tocmai începuse să publice), în 1960 şi în 1962. La cincizeci de ani, poetul s-a aruncat în Sena.

Cartea care va fi lansată de Editura Art la începutul anului viitor, în traducerea Iuliei Dondorici, conţine şi corespondenţa dintre Paul Celan şi Max Frisch, precum şi cea dintre Ingeborg Bachmann şi Gisèle Celan-Lestrange.

"Cei doi îndrăgostiţi (Ingeborg Bachmann şi Paul Celan - n.r.), care s-au întâlnit în Viena ocupată în mai 1948, aveau destine cum nu se poate mai diferite: ea - fiica unui austriac, membru de timpuriu al NSDAP, studentă la Filosofie, el - un evreu apatrid de limbă germană din Cernăuţi, care-şi pierduse ambii părinţi într-un lagăr de concentrare german, el însuşi supravieţuind unui lagăr de muncă românesc", se arată în prefaţa cărţii semnată de Barbara Wiedemann şi de Bertrand Badiou.

Lupta cu cuvântul

Perioada corespondenţei dintre cei doi se întinde din mai–iunie 1948 până la ultima scrisoare din toamna anului 1967.

"Scrisul se afla în centrul vieţii ambilor parteneri de corespondenţă, care, în anii ’50, au fost imediat văzuţi drept principalii reprezentaţi al liricii germane postbelice. Însă sc