Recesiunea determină tot mai mulţi hunedoreni să nu-şi mai recupereze nici măcar verighetele lăsate gaj pentru bani. În timp ce la capitolul aur încasat casele de amanet o duc foarte bine, la cel de vânzări lucrurile merg din ce în ce mai prost.

Magazinele care oferă bani şi opresc drept garanţie bijuterii din aur sunt preferatele hunedorenilor strânşi cu uşa de criză. Numărul celor care aleg ca soluţie amanetarea lănţişorului primit de la bunica sau a cerceilor cumpăraţi de părinţi creşte de la o zi la alta. Nu acelaşi lucru poate fi spus şi despre cei care îşi recuperează bunurile oferite garanţie.

„Unii clienţi vin şi îşi cer înapoi aurul, alţii nu. La ora actuală, nici măcar verighetele de la nuntă nu mai contează. Căsătoria şi sentimentele nu mai au niciun cuvânt de spus atunci când vezi că nu ai bani”, a spus Laura Nicolae, vânzătoare la o casă de amanet din municipiul Deva. Femeia a fost completată de Raluca Pârghi, care a precizat că printre clienţii săi se numără atât tinerii, cât şi persoanele în vârstă. „Stăm excelent în ceea ce priveşte aurul încasat, însă o ducem greu cu vânzările. Lumea nu are bani şi nu-şi mai permite să cumpere nimic, nici măcar bijuterii la mâna a doua”, a adăugat Raluca Pârghi.

Sorin Toader, de profesie tehnician, recunoaşte că, în vremuri de criză, punctele comerciale în care îţi poţi lăsa obiectele de valoare drept chezăşie reprezintă mijloace sigure pentru a face rost de bani. Cât despre recuperarea bijuteriilor, rămâne de văzut. „Eu deja mi-am prelungit verigheta de două ori. Nu am cu ce să o scot de la amanet. Oricum, ce importanţă are? E ca şi cum aş renunţa la orice altă bijuterie, fie o brăţară, fie un simplu inel!”, a declarat bărbatul de 30 de ani.

De la amanet la bijutier

Întrucât încasări sunt, însă nu şi vânzări, casele de amanet rămân cu foarte mult aur pe stoc. Administratorii