In mod normal, spectacolul inscaunarii Elenei Udrea la sefia PDL Bucuresti nu ar fi meritat prea multa atentie.
Elogiile si omagiile care au magulit orgoliul imens al Elenei Udrea, ce depasesc in stupiditate si grotesc lozincile comuniste adresate de slugile sistemului socialist cuplului Elena si Nicolae Ceausescu, nu ar fi trebuit sa fie repetate. Este bine totusi sa nu uitam ce pot sa faca prostia si umilirea unor oameni in anumite momente istorice.
Mai mult decat monstrii nascuti de somnul ratiunii, adormirea minimului respect fata de sine i-a transformat pe unii pedelisti de frunte in niste umbre ce prefera sa traiasca doar in lumina Soarelui Elena Udrea. Pana la urma este treaba pedelistilor cum vor si simt sa se raporteze la Elena Udrea. Daca pe ei nu ii deranjeaza sa se umileasca in fata unei semidocte, o pot numi cum doresc.
Ba chiar pot decreta ca nu exista femeie mai frumoasa, mai desteapta, mai buna si mai iluminata decat doamna Udrea. Soarele, lumina ochilor, Kill Bill, Terminator, Xena, Gladiatoarea, Hulk, femeia bionica sau Buffy - oricum ar dori pedelistii sa isi numeasca lumina ochilor si orice ar visa sa-i conduca, au libertatea totala in a-si satisface fanteziile neimplinite si frustrarile dureroase. Sa ii lasam sa viseze la ce ii face fericiti.
Nici macar ministrul de Externe, Teodor Baconschi, nu se face vinovat de nimic altceva decat de provocarea unui puternic sentiment de jena si dezgust, printre cei ramasi cu mintea intreaga, atunci cand recunoaste ca face eforturi "monumentale" pentru ca, in calitate de coleg, sa nu "cada sub farmecul" Elenei Udrea.
Pana aici nimic in neregula. Putin afectat simtul estetic, cel moral, dar, in general, spectacolul nu parea sa afecteze ordinea si linistea publica. Hodoronc - tronc, Elena Udrea lanseaza bomba peste Opozitie, peste Romania si peste toti
