Acest adevăr a redevenit evident pe data de 2 noiembrie, când harta electorală a Americii s-a modificat din nou, redevenind majoritar „roşie“ (i.e. republicană) şi confirmând astfel că ne aflăm în mijlocul celei mai volatile perioade din istoria ultimelor decenii. Cu doi ani în urmă, la sfârşitul celui de-al doilea mandat al lui George W. Bush, democraţii îşi consolidau majoritatea în ambele Camere ale Congresului. Electorii sancţionau astfel o administraţie incompetentă şi duplicitară, care ajunsese să compromită până şi propriile principii conservatoare printr-o politică fiscală incoerentă (ce crease un mare deficit bugetar) şi prin încălcarea flagrantă a unor importante convenţii internaţionale. În urmă cu două săptămâni, alegătorii americani, neîncrezători în semnele unei revigorări economice incerte şi derutaţi de noile experimente social-economice (calificate de către critici drept „socialism“), şi-au exprimat nemulţumirea la urne, sancţionând sever Partidul Democrat, care a pierdut astfel majoritatea în Camera Deputaţilor şi un număr semnificativ de poziţii de guvernator. În plus, în nu mai puţin de 20 de state, republicanii deţin acum majoritatea în ambele Camere legislative.

De ce au pierdut democraţii?

Se poate afirma că înfrângerea democraţilor s-a datorat nu atât vreunei remarcabile agende politice republicane, cât mai ales dezamăgirii alegătorilor independenţi ce votaseră pentru democraţi în urmă cu numai câţiva ani. În mod ironic, avansul Partidului Republican ar fi fost probabil şi mai vizibil, dacă nu ar fi riscat propunând electoratului câţiva membri ai noii mişcări Tea Party, ale căror prestaţii electorale au fost inegale, pe alocuri neconvingătoare, iar în unele cazuri de-a dreptul hilare.

Republicanii au pierdut, în acest fel, posibilitatea de a câştiga poziţia de senator în statele Alaska şi Delaware, permiţând astfel democraţ