Abordarea din mass-media de la noi la declanşarea conflictului dintre cele două Corei a fost cumva predictibilă: o relatare cât se poate de rece a faptelor, aşa cum sunt oglindite de agenţiile internaţionale de presă, coroborată cu o permanentă actualizare a informaţiilor privind numărul victimelor şi desfăşurarea ostilităţilor; trecerea în revistă a celor mai relevante reacţii (părţile implicate, precum şi SUA, China, Rusia, Japonia, Marea Britanie, UE etc.); un scurt istoric al încălcărilor armistiţiului dintre cele două state; o contextualizare a incidentelor din Marea Galbenă însoţită de hărţi explicative; precizarea că insula Yeonpyeong e la sud de linia de demarcaţie fixată de ONU după războiul de-acum o jumătate de veac, dar regimul comunist n-a recunoscut-o niciodată; ipoteze ale specialiştilor privind originea conflictului; o comparaţie a potenţialului militar din ambele ţări; posibile soluţii privind stingerea disputei; fundalul politic în care a survenit schimbul de focuri între Coreea de Nord şi Coreea de Sud. Sursa: EVZ
Dar în această eră a internetului şi a foarte noului jurnalism, în care orice ştirică poate fi nu doar comentată, ci şi produsă, la adăpostul anonimatului pe forumurile mijloacelor de informare mai vechi sau mai noi, am fost iarăşi excedaţi de cititorii noştri. Aceştia, ne vedem nevoiţi să admitem cu amărăciune, sunt mult mai bine informaţi decât noi înşine.
O primă constatare, văzând comentariile pe marginea schimbului de focuri dintre cele două state asiatice e interesul neobişnuit al românilor faţă de un conflict atât de îndepărtat. Sigur, internetul şi globalizarea ne-au transformat pe toţi în locuitorii unui sat planetar, însă uliţa coreeană, cu toată "colosala primejdie" pe care o poate anunţa, e cam departe de gardul nostru.
Apoi, a surprins competenţa şi siguranţa în materie de analize pe teme de
