Un rector poate fi simultan şi parlamentar, iar clanurile universitare se desfiinţează doar de ochii lumii, conform ultimelor modificări aduse de senatorii opoziţiei.

Disputele de ordin politic din jurul Legii educaţiei ascund de fapt şi interese personale ale celor mai vocali contestatari ai proiectului. O arată două modificări esenţiale operate de senatorii opoziţiei în week-end, când au lucrat pe repede înainte şi nestatutar.

A fi sau a nu fi rector

Prima modificare vizează eliminarea incompatibilităţii dintre funcţia de rector şi calitatea de parlamentar, pe motiv că ar fi o prevedere neconstituţională, pentru că s-ar încălca dreptul cetăţenilor de a fi aleşi. Nu doar grija pentru legalitate i-a determinat pe aleşi să schimbe proiectul Guvernului, ci şi teama de a pierde propriile funcţii. Doi dintre senatori, membri în comisia de specialitate, ar fi afectaţi de această prevedere: Ecaterina Andronescu (PSD), rector al Universităţii Politehnica Bucureşti şi Nicolae Robu (PNL), rector la Universitatea Politehnica Timişoara. Şi în Camera Deputaţilor există doi rectori - Florian Popa (PSD) de la Universitatea de Medicină „Carol Davila" din Bucureşti şi Iosif Ştefan Drăgulescu de la Universitatea de Medicină Timişoara.

„E evident că un profesor care predă la catedră predă disciplina lui şi nu doctrina partidului. Dacă ar fi să aplicăm prevederea asta ar însemna să-l scoatem din istorie şi pe Nicolae Iorga pentru că a cumulat funcţia administrativă cu cariera didactică. Aşa ceva nu se întâmplă nicăieri în lume", sare în apărarea senatorilor-rectori Andrei Marga, fost ministru al Educaţiei, rector şi el la Babeş-Bolyai din Cluj. De partea cealaltă, specialistul în educaţie Ştefan Vlaston aduce ca argument încălcarea Codului Muncii: „Nu poţi să aloci mai mult de 40 de ore pe săptămână unei funcţii pentru că nu le vei face bine pe niciuna. Şi atun