Situaţia din Republica Moldova e mai încurcată decât oricând. Alegerile de duminică nu vor clarifica nimic, deşi vorbim despre un scrutin de o importanţă covârşitoare atât pentru Chişinău, cât şi pentru Bucureşti.

Starea de incertitudine îi dezavantajează deopotrivă pe românii de pe ambele maluri ale Prutului.

Partea proastă e că românii rareori îşi cunosc interesul, iar în cazul fericit în care îl cunosc, sunt prea nepricepuţi în a şi-l atinge. Pentru toată lumea, cu excepţia notabilă a Rusiei şi a satelitului Transnistria, interesul e ca la Chişinău să câştige forţele pro-occidentale şi, astfel, să fie create premisele modernizării ţării.

Principala problemă o constituie înşişi basarabenii, care nu mai au încredere în aproape nimic. Într-o proporţie covârşitoare (65%), ei consideră că direcţia spre care se îndreaptă ţara este greşită - vezi studiul "Actualitatea socială şi politică din Republica Moldova (CBS-AXA) dat publicităţii săptămâna trecută. Cei mai sinceri par tocmai cei 12% care nu ştiu/nu răspund - fiindcă e imposibil de spus în ce direcţie se îndreaptă Republica Moldova. Sondajul nu măsoară explicit gradul de nesiguranţă, de teamă pentru ziua de mâine, dar toate acestea sunt subînţelese într-o ţară considerată cea mai săracă din Europa, cu o populaţie întreagă plecată la muncă în străinătate (12% din PIB e dat din banii trimişi acasă de "stranieri"), numărând mai mulţi milionari decât se poate explica şi având în coastă, pe Nistru, un butoi cu pulbere supravegheat atent de militari ruşi.

În acest context, e destul de uşor de înţeles că basarabenilor le e frică (lucru observat de analiştii de la Chişinău): unora le e frică de ruşi, altora de români şi tuturor de şomaj, sărăcie, viitor. A-ţi fi frică de viitor e cel mai cumplit semn al pierzaniei.

Care ar putea fi, totuşi, reperele, în acest peisaj