Cea mai veche cofetărie din Transilvania funcţionează de aproape un secol şi jumătate în acelaşi spaţiu. La „Lemnul Verde" din Dej, cofetarii coc şi acum prăjituri după reţetele de la mijlocul secolului al XIX-lea.

Era prin primăvara anului 1862 când doamnele şi domnişoarele şi-au pus cele mai şic rochii cu corset şi, la braţul domnilor sau tinerilor pretendenţi, spilcuiţi şi îmbrăcaţi în cămăşi cu guler înalt, au plecat la pas domol să guste un işler la prima cofetărie din oraş. O deschisese familia Keller chiar în miezul burgului, pe uliţa Czako, denumită aşa după marele dramaturg clujean Sigismund Czako.

Anii s-au rostogolit de atunci cu viteză. Imperiul s-a destrămat, România Mare la fel, dictatura proletariatului a învins iar apoi a fost învinsă, dar cofetăria a rămas neclintită. Nici măcar comuniştii nu au reuşit să-i strice rosturile. Strada poate că nu se mai numeşte Czako ci 1 Mai, dar işlerul, care acum îi delectează pe stră-strănepoţii mai puţin pedanţi ai primilor clienţi, trebuie că are acelaşi gust.

Castanul a dat numele cofetăriei

Unul din clienţii fideli ai cofetăriei este profesorul de istorie, acum pensionat, Francisc Kiss. De ani de zile îşi bea cafeaua aici şi, din deformaţie profesională, a ajuns să îi cunoască istoria mai bine ca oricine altul. El spune că numele cofetăriei vine de la castanul plantat în curtea cofetăriei în acelaşi an în care s-a turnat fundaţia acesteia şi care, în timp, a ajuns să fie un simbol al oraşului.

„Iniţial, numele berăriei şi al cofetăriei care funcţionau aici a fost «Lemnul Mare». Dejenii au schimbat, în urmă cu aproape un secol, numele cofetăriei în «Lemnul Verde», ca un omagiu adus măreţului castan", spune actuala proprietară a cofetăriei, Felicia Trifan. Ea a cumpărat clădirea şi terenul de la ultimul descendent al familiei Fülöp, în anul 1990. „Pr