Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ respiră, există, într-o vreme în care munca şi viaţa teatrelor este crunt ameninţată nu atât de lipsa banilor, cât de cutume noi, materialiste, adică noi liste de valori existenţiale – de “asta” avem nevoie, de “asta” nu, pentru că nu iese câştigul.

Un teatru într-un oraş înseamnă soarele-n ferestre, înseamnă respectul pentru inimă şi suflet.

Am fost la cea de-a 25-a ediţie a Festivalului Teatrului de la Piatra-Neamţ dedicat tineretului care sta sub semnul sloganului “pledez pentru tineri”.

Două săptămâni acest oraş a avut şansa oboselii prin cultură. Spectacolele importante ale teatrelor din ţară, spectacole tinere ale Academiilor de teatru.

Actorul Liviu Timuş, directorul Teatrului Tineretului, ca şi al Festivalului, se luptă, se zbate şi reuşeşte să ofere încrederea în forţa istorică a TEATRULUI de a-i bucura mereu pe oameni cu frumuseţea sa veşnică.

Bănuiesc, desigur, că-l ajută autoritatea oraşului, primăria, oamenii “bogaţi”, publicul. Altfel cum să reuşească să aibă cel mai întins festival – două săptămâni?

“În această vreme acră şi lipsită de credinţă”, îl citez eu pe Caragiale, oraşul Piatra-Neamţ se luptă pentru “instrumentul cel mai expresiv al umanităţii”, TEATRUL, instituţia TEATRULUI. «Un popor care nu-şi ajută teatrul, nu-şi favorizează cultura, este muribund, dacă nu chiar mort; de asemenea, teatrul care nu găzduieşte pulsaţia socială, istorică, care nu trăieşte drama poporului său şi nu sesizează adevărata culoare a peisajului şi a spiritului său, acel Teatru nu are dreptul de a se numi TEATRU, ci local pentru a-ţi omorî timpul. Da.»“

Teatrul din Piatra-Neamţ, oraşul Piatra-Neamţ, acest tânăr director, Liviu Timuş, ştie că “un teatru degradat în care COPITA DESPICATå ÎNLOCUIEŞTE ARIPILE POATE STRICA ŞI ADORMI O ÎNTREAGå NAŢIUNE”. În afara seriozităţii şi a profesionalismului