Abuzul emoţional este un comportament inadecvat al adultului faţă de copil, este desconsiderarea nevoilor sale emoţionale. Abuzul emoţional se poate manifesta prin atacuri la propria persoană, cum ar fi: pronunţarea numelui propriu cu tonalităţi negative; etichetarea, când i se spune copilului în mod repetat că este un prost sau leneş; prin umilire, atunci când se spun lucruri negative despre copil în faţa altora iar acestuia i se face foarte ruşine; prin intimidare, când este ameninţat că i se va întâmpla ceva grav dacă nu face ceea ce i se spune sau atunci când în majoritatea timpului se comunică cu copilul pe un ton ridicat iar acesta nici nu mai ascultă ce i se spune pentru că aude numai ţipetele nu şi ceea ce i se spune.

Tot o formă de abuz emoţional este impunerea suferinţei, dacă copilului nu i se dă voie să mănânce sau dacă este izolat într-o cameră întunecată, baie sau pivniţă, de exemplu. De asemenea, pedepsele care nu au nicio legătura cu ceea ce a făcut, cum ar fi faptul că nu are voie să iasă la joacă toată săptămâna sau să se întâlnească cu prietenii pentru că a spart o farfurie sau a stricat o jucărie, este tot o formă de abuz emoţional.

Unde, când se poate întâmpla?

Acasă, atunci când părinţii consumă droguri sau alte substanţe; divorţul dintre părinţi; situaţii în care părinţii ameninţă cu pedeapsa, cu părăsirea sau alungarea de acasă. La şcoală, atunci când profesorul umileşte copilul în faţa clasei pentru că nu a învăţat, ridiculizarea prin adresarea repetată a unor ironii în faţa altora.

Cum putem reacţiona în situaţii de abuz emoţional?

E bine să ştim că unii părinţi îşi dau seama că au greşit dar pur şi simplu nu ştiu cum să dea de înţeles copiilor acest lucru iar alţii nu-şi dau seama de greşelile lor. În primul rând, încearcă să recunoşti emoţia pe care ai simţit-o: furie, tristeţe. Fără să foloseşti c