Profesorul britanic Tom Gallagher îşi lansează astăzi la Bucureşti volumul „Deceniul pierdut al României. Mirajul integrării europene după anul 2000" în care explică de ce instituţiile româneşti nu erau pregătite pentru integrare şi de ce modernizarea ţării întârzie. În acelaşi timp, profesorul Gallagher vorbeşte şi despre felul în care companiile occidentale au profitat de integrarea ţării în UE, dar şi despre faptul că economia bulgară a cunoscut „o privatizare mult mai reală decât cea din România".

Ultima dvs. carte, „Deceniul pierdut al României. Mirajul integrării europene" după anul 2000, sugerează nu doar că România nu era pregătită de integrare, ci şi că Uniunea Europeană a făcut o greşeală deschizându-i uşile. Care sunt riscurile pentru UE?

T.G.: Cu siguranţă că României trebuia să i se dea şansa de a deveni membră cu drepturi depline a UE. Dar UE nu a reuşit să-şi dea seama că o ţară cu probleme născute dintr-o formă foarte distructivă de comunism avea nevoie de cea mai strictă supraveghere de la Bruxelles. În schimb, aproape mereu România a fost un gând îndepărtat. A fost impus un plan de aderare care avea prea puţină legătură cu problemele ţării. UE a direcţionat sume imense de bani către ţară şi au fost urmărite privatizări radicale, înţelegând însă prea puţin care va fi impactul lor.

Nu a fost o surpriză că valorile şi capacităţile care au întărit alte noi state membre nu au ajuns în România. În schimb, viaţa politică şi economică este dominată de un spectru restrâns de forţe, implicate în practici economice speculative şi care au nevoie de un stat clientelar şi de o democraţie slabă pentru a izbândi. Este evident că UE nu este mai puternică prin primirea unei ţări care este atât de refractară la modernizare ca România. Dar în loc să arunc cea mai mare parte a vinei pe România, în cartea mea pun la colţ UE pentru că a crezut că strat