Tema Conferintei de la Teatrul National Bucuresti, de dumunica, 28 noiembrie, este inspirata de recenta aparitie editoriala semnata de Andrei Oisteanu: Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura, volum aparut la editura Polirom, in acest an, si nominalizat pentru Premiul Cartea anului 2010. Este un amplu studiu, deopotriva de antropologie culturala si de istorie a mentalitatilor, primul de o asemenea anvergura intreprins pe terenul culturii romane, unde tematica folosirii narcoticelor, intens tabuizata pina in 1990, continua sa fie abordata in genere cu rezerve, iar documentarea intimpina serioase dificultati. Narcotice in cultura romana este o carte curajoasa care va modifica probabil configuratia citorva capitole din istoria literaturii romane, informeaza editura.

Andrei Oisteanu: „Initial, am cercetat marturii istorice, etnologice si istorico-religioase referitoare la utilizarea in scopuri magico-rituale a plantelor psihotrope in spatiul carpato-dunarean din Antichitate pina in epoca premoderna [...] In ultimii ani, am extins cercetarea asupra modului in care, in epoca moderna si contemporana, s-au raportat la diferite narcotice si halucinogene unii scriitori, artisti si intelectuali romani – de la romancieri ale caror personaje isi administreaza substante stupefiante, pina la scriitori care isi analizeaza propriile experiente narcotice; de la poeti care si-au administrat narcotice pentru hranirea imaginatiei si fortarea creativitatii, pina la cei care le-au utilizat in cautarea «paradisurilor artificiale»; de la cercetatori care au studiat folosirea remediilor psihotrope in Orient, pina la scriitori care s-au sinucis folosind opiacee; de la savanti care au experimentat efectele substantelor psihedelice, pina la istorici ai religiilor care au studiat utilizarea plantelor psihotrope in cadrul manifestarilor religioase si magico-rituale..