Nu e de ajuns că statul finanţează tot felul de reviste culturale. Avem, de asemenea, posturile publice de radio şi tv care produc emisiuni culturale apreciabile (păcat că s-a renunţat la Cinemuzica). Să nu uităm şi de cele private, Discovery sau National Geographic, accesibile tuturor. Dar totuşi, ceva ne face să credem în continuare că românii sunt doar nişte consumatori inculţi care la un pahar de pălincă şi un blid cu mămăligă discută despre… nimic.
În consecinţă, mulţi oficiali îşi asumă misiunea sacră de a educa poporul ăsta incult cu ajutorul diferitelor legi şi discursuri moralizatoare prin care ne spun ce „trebuie” să facem. Păcat, că acestea nu vizează nicicum sistemul de învăţământ din a noastră dulce Românie – e bun, doar avem sute de olimpici şi mii de angajaţi la Microsoft şi ne mândrim că suntem hackeri de excepţie.
Acum Mirel Taloş propune soluţia: hai să obligăm televiziunile private să aibă emisiuni culturale sau educative. Proiectul legislativ propus de deputatul PNL vrea să oblige „televiziunile generaliste” să „difuzeze săptămânal cel puţin 120 de minute de emisiuni culturale sau educative.” (TVR Cultural ce face?) Nu numai atât, „posturile de ştiri – notează DailyBusiness – trebuie să transmită în fiecare săptămână 30 de minute de astfel de programe.”
În plus, se pare că Taloş are şi sprijinul CNA. Cât de nedemocratic poate fi acest proiect legislativ? Cât de neconstituţional? Păi de ce să pătrundă statul în agendele posturilor private mai mult decât o face deja? Şi de ce trebuie ca acum televiziunile private să educe România?
Pentru că televiziunile sunt jenante? Nu e o scuză şi nici un motiv. Standardul de calitate ar trebui să fie impus de către TVR prin emisiunile pe care le difuzează, iar după cum observ, în ultima vreme chiar reuşeşte. Când aprind televizorul, TVR e prima alegere. Fiecare alege ce vrea.
Cu al
