Sculptorul Ioan Grecu este preocupat mai curind sa surprinda nu estetismul gesturilor, cit forta si tensiunea acestora; nu gratia pasarii sau eleganta zborului, cit elanul prealabil care le inalta si sustine. Am toate motivele sa cred ca "grecul" de la Chisinau reuseste justa masura intre "subtilitatea" ideilor si "greutatea" materiei pe care o prelucreaza artistic. Pentru a clasifica artele, Hegel se folosea de un criteriu mai putin obisnuit - cel al "materialitatii descrescinde si al expresivitatii crescinde". Filosoful sugera ca "greutatea" materialului din care este facuta "opera" obscurizeaza expresia, in timp ce "usuratatea" lui, dimpotriva, vine in intimpinarea claritatii. Intre genurile artistice, poezia, dansul si muzica ar fi cele mai "usoare", de aceea sint situate in virful "piramidei" expresivitatii. Pe de alta parte, pictura, sculptura si arhitectura sporesc in "materialitate", dar impiedica Ideea sa razbeasca neechivoc in registrul exterior al semnificarii. Tocmai de aceea, lucrarile masive lasa continutul pe seama unei intuitii doar aproximative sau lipsite de limpezimea dorita. Figurile colosale, impietrite in timp, contring spiritul sa se exprime prin invaluire. Este cazul Sfinxului egiptean, urias in constructie dar enigmatic in sugestie, datorita constitutiei sale simbolice. Intre greci - spune Hegel -, doar miticul Dedal ar fi reusit sa invinga inertia materiei, eliberind bratele si picioarele statuilor sale, pentru a le da impresiile de miscare si zbor. Tot despre un "grec" am ales sa scriu astazi, reintilnit zilele trecute la Bacau, cu ocazia Simpozionului National de Estetica. Nascut in Basarabia (1968), Ioan Grecu - unul dintre sculptorii basarabeni din generatia noua - a absolvit facultatile cu profil artistic de la Chisinau si Cluj, specializindu-se in sculptura. Desi inca tinar, a expus in mai multe tari, ultima "iesire" de anvergura avind