Miracolul din Chile, unde 33 de mineri au fost salvați după aproape două luni în care au fost blocați în subteran, nu s-a mai repetat și în Noua Zeelandă. La cinci zile după prima explozie de la mina Pike River, în această dimineață o altă explozie a zădărnicit orice speranță a autorităților de a-i găsi și salva pe cei 29 de mineri dispăruți în subteran.
***
Are vreo legătură acest accident cu România? Aparent, nu. Cercetând însă istoria deschiderii minei de la Pike River, similitudinile cu proiectul minier de la Roșia Montană încep să apară. O controversă și dezbateri care s-au întins pe o perioadă de 11 ani, de la anunțarea proiectului și până la deschiderea minei (în toamna lui 2008). Promisiuni peste promisiuni și asigurări peste asigurări, legate de beneficii, dar și de ”cele mai înalte standarde de siguranță” pe care le va implementa noua mină (atenție, deschisă în 2008, așadar beneficiind de cea mai nouă tehnologie). Semnficativă (și suficientă) e accesarea site-ului oficial al minei Pike River.
”Deschiderea unei noi operațiuni de extragere a cărbunelui cocsificabil la Pike River este comparabilă cu o cursă. Dar nu este un drum scurt până la linia de sosire. Mai degrabă cursa are foarte mult din specificul unei competiții de anduranță multi-sport, cum ar fi o versiune de afaceri a unui ”Ironman” ori o competiție de pe o coastă pe alta. Fiecare etapă este diferită, cu noi exigențe și întârzierile au, de obicei, impact negativ. Ai nevoie de o echipă de suport și rezistență foarte mare. Dar, la finalul cursei, există un premiu. Gurney Steve a câștigat un BMW la competiția ”Coast to Coast” în 2004. Ei bine, cărbunele nostru ar putea fi utilizat în producția de oțel pentru mașină. Dar premiul de la Pike River va fi mult mai mare. După ce vom ajunge la potențialul maxim de producție, la jumătatea anului 2009, vom avea dividende și potențial de cr
