Ceea ce ar fi trebuit să fie un interviu de zece întrebări s-a transformat într-o listă de zece albume. Nu ale lui Caribou, ci alese de Caribou, cîndva în ultima vreme, pentru că motivul pentru care acest articol nu este un interviu este timpul. Mai precis, lipsa acestuia în viaţa matematicianului canadian. Dan Snaith a început să facă muzică acum 10 ani, cînd idm-ul părea singura posibilitate pentru el. După trei albume, lucrurile au prins ceva contur de folktronica. A urmat chiar şi un proces bizar, în urma căruia a fost silit să renunţe la aliasul de Manitoba. “E ca şi cum The Smiths l-ar da în judecată pe John Smith”, a spus atunci Snaith. Fireşte.
Astfel s-a ajuns la Caribou şi o schimbare în grafic. Idm-ul a rămas undeva în subconştient, iar muzica lui Snaith a prins arome psihedelice şi gustul popului văratic în stilul anilor ‘60. Ca şi cum The Doors ar fi încercat ceva cu The Kinks sau The Beach Boys. Vă recomand, astfel, primele două albume serioase ale tipului – The Milk of Human Kindness (2005) şi Andorra (2007). Altfel, mîine îl veţi vedea în concert, alături de trupă, la Palatul Bragadiru. Iată favoritele lui, pe acest an:
01 Charanjit Singh, 10 Ragas to a Disco Beat (reissue)
02 Art Department, Without You
03 VA Shangaan Electro, New Wave Dance Music from South Africa
04 James Blake, Klavierwerke
05 Storm Queen, Look Right Through
06 Four Tet, There Is Love In You
07 Hounds of Hate, I Like Triangles
08 Owen Pallett, Heartland
09 Kingdom, You
10 Emeralds, Does It Look Like I’m Here?
Ceea ce ar fi trebuit să fie un interviu de zece întrebări s-a transformat într-o listă de zece albume. Nu ale lui Caribou, ci alese de Caribou, cîndva în ultima vreme, pentru că motivul pentru care acest articol nu este un interviu este timpul. Mai pre
