Trecerea băncilor la IFRS din 2012 ca bază a contabilităţii româneşti va aduce o transparenţă mai mare şi o comparabilitate mai bună a perfomanţelor financiare ale băncilor româneşti, însă nu va reuşi să rezolve toate problemele.
Aceasta este una dintre concluziile seminarului organizat de Ziarul Financiar şi KMPG, una dintre cele mai mari firme de audit şi consultanţă.
După implementarea acestor standarde vor dispărea dublele interpretări legate de situaţiile financiare ale băncilor care publică cifre conforme cu standardele internaţionale aplicate de băncile-mamă şi în acelaşi timp raportează la BNR rezultate pe baza contabilităţii locale, care în ultimul an au ajuns să facă diferenţa între profit şi pierdere.
Discutată de mai multe ori în ultimii ani, trecerea la IFRS s-a împotmolit de fiecare dată în tot felul de discuţii, Ministerul Finanţelor şi BNR pasându-şi responsabilitatea.
Preşedintele Asociaţiei Române a băncilor a spus că există diferenţe esenţiale între RAS şi IFRS, provizionarea rămânând principalul "măr al discordiei".
Acumularea de credite încadrate ca "pierdere" din cauză că firmele debitoare nu mai au şanse de redresare îi face pe unii bancheri să se plângă că reglementările BNR în privinţa "ştergerii din bilanţ" a creanţelor respective împovărează băncile cu costuri inutile, care le înrăutăţesc "artificial" imaginea financiară.
Atât anul trecut, cât şi în acest an profitabilitatea băncilor a fost diminuată drastic de creşterea costurilor cu provizioanele, pe fondul deteriorării accelerate a portofoliilor de credite, care înregistrau întârzieri la plata ratelor.
Diferenţele în cheltuielile cu provizioanele pentru deprecierea creditelor între cele două sisteme de raportare - RAS şi IFRS - au crescut de la mai puţin de 5% din nivelul profiturilor anului 2007 la aproape 40% pentru profiturile aferente anului 20
