O brutărie de cartier, pe a cărei firmă scria, exagerat de artistic, Bread Master, a dat faliment, în vreme ce pe aceeaşi stradă şi doar la câteva case mai încolo, o covrigărie şi o plăcintărie prosperă. Românii nu cumpără "bread". Nici măcar cei care cunosc engleza nu cumpără bread. Românii cumpără pâine, iar când un negustor de pâine zice pe firma sa că el vinde bread, lumea înţelege că e o păcăleală. Fandoseala pare practicată ca să-i ia clientului un ban mai mult.
Numai că românii sunt greu de ameţit cu astfel de snobisme. Cât despre străini, ei se miră la citirea scrierii exagerat de fiţoase pe firmă – unde M seamănă cu W – şi se întreabă cine e ţicnitul care vrea să vândă "waster". Waster se traduce prin pustiu, deşert, părăginit, lucru de prisos, nefolositor, iar "waster" trebuie să fie ceva de pe acolo. Coşului de gunoi i se spune waste-paper-basket. Am trecut zile de-a rândul prin faţa brutăriei şi în grabă asta am citit, waster, nu master.
Multe afaceri mici au falimentat din cauza fuduliei. În loc să se cheme băcănii, micile magazine de bloc îşi zic Mini Market. O croitoreasă de mahala şi-a trântit deasupra porţii o tablă vopsită pe care scrie "Mary’s Fashion". Măi să fie ea a dracului! O florărie ţigănească, şi ea, vrea să-i prostească pe clienţi oferindu-le "Flowers", deşi, dacă balabusta voia să fie informaţia întreagă ar fi trebuit să ştie lumea şi de unde-s aduse multe din "flăuersurile" ei: din cimitire.
Ar trebui să numărăm odată firmele cu fandoseli englezeşti în ele, ca să înţelegem de ce merg în pierdere. Şi de ce, după un timp scurt, falimentează afaceri mici şi mijlocii, care altfel ar trebui să meargă.
Lăsând deoparte faptul că mare parte din populaţia vârstnică nu pricepe ce-i aia "Bread Master" şi ocoleşte magazinul, chiar dacă în rafturi e pâine, anglicizarea
