Stimate domnule preşedinte, Având convingerea că şi un zid ar fi fost mai receptiv demersurilor mele, vă scriu acum, cu speranţa că subiectul pe care îl abordez ar dărâma orice perete al indiferenţei. Mă refer la situaţia de un dramatism fără precedent, în care se regăsesc mai multe instituţii de cultură din subordinea Consiliului Judeţean Constanţa aflate în imposibilitatea acoperirii cheltuielilor salariale pentru cel puţin ultimele două luni ale acestui an. Aceste rânduri nu se doresc a fi o critică la adresa managementului financiar al domniei voastre în calitate de ordonator principal de credite, chiar dacă aş avea suficient de multe argumente pentru un pasquil în acest sens. Gravitatea situaţiei nu îmi oferă luxul temporal pentru un pamflet centrat pe gestionarea bugetului judeţean. Consider că, până în anul 2012, avem suficient timp pentru a dezbate, pe îndelete, o astfel de temă. Prezentul demers îndreptat către sensibilizarea dumneavoastră se vrea a fi, pe de o parte, un ecou cât se poate de fidel al strigătului disperat al salariaţilor din cultură, însă mut şi surd din educaţie şi politeţe, iar pe de altă parte, un protest ferm şi hotărât faţă de anii dumneavoastră de mandat prezidenţial judeţean care au funcţionat şi funcţionează ca un instrument de tortură, un fel depicătură chinezească, având ca "subiect", cultura constănţeană. Dacă nu aţi avut timp să constataţi singur, fiind foarte ocupat de probemele stringente ale judeţului, cum ar fi greva administrativă propusă şi susţinută de domnia voastră în cadrul plenarei comuniste de partid, dacă iluştrii specialişti din Consiliul Judeţean v-au îndulcit adevărul sau, mai degrabă, l-au ascuns sub preş, atunci îmi iau eu libertatea de a vă prezenta doar o secţiune din întregul tablou al dramatismului prin care trec, acum, salariaţii din cultură: oameni care se împrumută prin vecini pentru a putea face naveta că