* "Feeling" este deficitar tocmai sub aspectul sentimentului * ca scenografie, intenţia îşi trădează potenţialul, căutând într-un mod exagerat, aproape cu forţa, asentimentul spectatorului * comedia dell'arte şi teatrul burlesc au ratat spectacolul "Casanova"
Marţi seara, în cele două săli ale teatrului au fost prezentate piesele "Feeling", de Doru Moţoc, regizată de Dan Tudor, (sala Studio), şi "Casanova", montat de Mihai Constantin Ranin, (Sala Mare). Miercuri, de la ora 14.00, a avut loc o altă acţiune aparţinând Liceului de Artă. A cântat la vioară Alexandra Satnoianu, prof. Gheorghe Vasile, la pian au susţinut recitaluri elevii: Filip Ghiura, Samuel Vanea, Emina Dobrescu, Amiela Bucur, profesor îndrumător Gianina Ghionea, iar la chitară clasică a susţinut un recital elevul Ştefan Mihai, profesor îndrumător Marius Şerban.
Când "feeling"-ul nu e "feeling"
Ca atmosferă, "Feeling" valorifică toate şabloanele compoziţionale ale unei intrigi de factură neo-noir: motivul bărbatului care, printr-un concurs nefast de împrejurări, îşi ratează viaţa; motivul camaradului de frivolităţi; motivul femeii misterioase şi "corecte politic", care suceşte minţi, însă niciodată intenţionat, ci dintr-un exces de "visare"; motivul trezirii la realitate sub acţiunea "factorilor juridici". Ca intenţie, "Feeling" se vrea o lecţie de viaţă. Cel puţin la nivel textual, deoarece, ca scenografie, intenţia îşi trădează potenţialul, căutând într-un mod exagerat, aproape cu forţa, asentimentul spectatorului. Evident, totul ambalat cu grijă într-o tensiune cu aer de colaps existenţial. Derapajele sunt la ele acasă. Atât la nivelul geometriei scenice, cât şi din perspectiva jocului actoricesc. Decorul nu are forţa necesară pentru a exprima (artistic!) introspecţia şi flashback-urile personajului central, interpretat de Marius Bodochi. Deşi emblema culturală are trimiteri evid
