Fiindca am scris aici nostalgic despre Viata la tara, iar un comentator Anti Nationalist a argumentat ca romanul va fi vesnic in cautarea propriei identitati, in care a investit vreme de 700 de ani o imagine patriarhala ce acum se naruie, pe care nu a reusit sa o infrumuseze prin arta cum au facut italienii, francezii si rusii punand-o in context universal, imi doresc sa va aduc la cunostinta doua Pagini despre Sufletul Romanesc. Cartea cu acelasi nume si un articol semnat George Friedman. Sunt singurele doua materiale, din tot ce am citit pana acum, care in opinia mea reusesc sa prinda esenta a ceea ce suntem. Apoi putem discuta mai avizati despre identitatea noastra, pentru a o putea exprima adecvat.

«Pagini despre sufletul romanesc» cuprinde sapte capitole structurate sub forma de sapte probleme de dezbatere: Ce e etern si ce e istoric in cultura romana, Suflet agrar si suflet pastoral, «Bisericutele noastre», Pentru o alta istorie a gandirii romanesti, Cum gandeste poporul roman, Sufletul romanesc si muzica si Ardealul in spiritualitatea romaneasca. Miza acestei carti se concentreaza in jurul poporului roman si afinitatii sale catre o traire de tip stationar ce ii confera «etenitate» in sensul unui conservatorism si a unei traditii bine inradacinate. Intrebarea pe care Noica o ridica este «de ce nu avem o gandire filosofica autentica ?»

«Invataturile lui Naeagoe Basarab catre fiul sau Theodosie», este amintita de doua ori, in capitolele « Ce e etern si ce e istoric in cultura romana » si « Pentru o alta istorie a gandirii romanesti », parand a fi nucleul acestui studiu. In cel dintai capitol aceasta este vazuta ca fiind primul punct marcant pentru gandirea romaneasca ce detinea la acel moment, in secolul 16, o constiinta orientata catre absolut, o constiinta spirituala.

“Ca, mai intai de toate este tacerea, iar tacerea face oprire, oprirea fac