Da, ne aflăm pe marginea prăpastiei. Dacă vom cădea, va fi din prostie, şi nu pentru că aşa ne-a fost scris.

Fostul lider al studenţilor comunişti francezi, actualul director al FMI şi posibil viitor preşedinte al Franţei, Dominique Strauss-Kahn, ne anunţa că încetarea de plăţi din România este iminentă. Mugur Isărescu replica imediat: „Nu există absolut niciun pericol ca România să oprească plăţile externe". Presa ar fi dat o interpretare greşită spuselor comunistului de la FMI. Ieri-dimineaţă, cu totul întâmplător, uitându-se la televizor, domnul guvernator a văzut cum leul a început chiar să crească?! Unul doreşte să arate cât de necesar ne-a fost împrumutul de la FMI şi ne îndeamnă să mai luăm unul. Celălalt îşi apără feuda, deşi s-ar mai îndatora un pic. Nu ţine seama de un detaliu. Primul vorbea de datoria totală a României, reprezentând circa 70% din PIB, iar el ne spune doar de datoria statului. Aceasta ar trebui să scadă, iar datoria privată să crească dacă vrem să ne însănătoşim. Catastrofa economică este cuprinsă în câteva cifre seci, dovadă că de doi ani încoace bolobocul guvernamental stă strâmb. PIB-ul a scăzut cu 9,1% în semestrul I din 2010 faţă de semestrul I din 2008. Cifra de afaceri din industrie a scăzut cu 9,16 %. Numărul salariaţilor s-a diminuat cu 515.000 de persoane din decembrie 2008 până în august 2010. Aproximativ 85% din această scădere s-a produs în activităţile în care dominant este sectorul privat. Rata şomajului a crescut de la 4,4% la 7,4% în perioada decembrie 2008 - august 2010, cifra cuprinzându-i doar pe cei înregistraţi, nu şi pe aceia care şi-au luat lumea în cap. Raportul dintre numărul mediu al pensionarilor şi numărul mediu al salariaţilor era de 1,13 la 1 în 2008 şi a ajuns la 1,33 la 1 în 2010. Salariul mediu real a scăzut cu 7,2% în doi ani, aceasta fiind însă doar o cifră statistică. Cele mai mari scăderi ale pute