Cotidianul Zi de zi începe publicarea unui serial dedicat sărbătorii naţionale a României. Nu vom scrie despre oameni politici, nu vom face o retrospectivă istorică a Zilei Naţionale şi a modului în care aceasta a fost sărbătorită în ultimii 20 de ani. Vă vom prezenta, începând de azi, o serie de pagini de jurnal. Jurnalul unui veteran de război. Aurel Bercea a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. A scris paginile pe care vi le vom prezenta pe front, pe vânt, frig, ploaie sau soare, în tranşee sau pe patul de spital. A fost şi a rămas un om simplu care a trăit o viaţă şi o perioadă care nu trebuie trecută sub cortina tăcerii. În numărul de azi vă vom prezenta o cronică generală a timpului petrecut pe front, aşa cum a descris-o Aurel Bercea la 40 de ani de la terminarea războiului.

24 iulie 1942, data plecării pe front

„În data de 24 iulie 1942 am plecat pe front cu un Batalion din regimentul 83 infanterie, după lupte grele la Cotul Donului şi Stalingrad, la 20 noiembrie 1942, după ce arma română şi germană a fost încercuită la Stalingrad, mai mulţi oastaşi am reuşit să eşim încercuire şi am rătăcit prin stepele Calmure 2 luni de zile pe o iarnă foarte grea, grupuri de ostaşi zdrenţoşi şi flămânzi pe un ger de -16, -20 de grade.

La 16 februarie 1943, am ajuns în oraşul Rostov pe Don unde ne-am adunat tote rămăşiţele scăpate din cerc. Am format un detaşament pentru a pleca în ţară. Am fost cam la 300, 400 de soldaţi şi ofiţeri, dar nu am plecat în ţară-s-a format un nou regiment 111 Infanterie şi am fost avansat în gradul de sergent. Am cantonat într-un sat Feodrkv, la vest de oraşul Meleotpv. În data de 15 martie 1943 până la 17 mai când am plecat pe litoralul Mării de Azov. La Marea de Azov din 20 mai până pe 16 septembrie am duso foarte bine, inamicul se găsea la 160 de km la sud de Marea de Azov în Crimeea şi noi nu am avut proble