Fabrica de steaguri de pe Bulevardul Timişoara este singura din Bucureşti care face drapelele tuturor statelor. În pragul Zilei Naţionale, ritmul maşinilor de cusut se înteţeşte, pentru că se înmulţesc cererile. Drapelele sunt fabricate în general cu materiale aduse din China, India şi Pakistan.
Aproape de capătul Bulevardului Timişoara se află în cadrul complexului Comet, Fabrica de Steaguri. Între clădirile gri şi scorojite, fabrica îşi anunţă existenţa printr-un steag galben cu un cap de mort ce ţine o floare în gură. „Noi suntem optimişti, cam asta ar reprezenta stema. M-am jucat puţin cu steagul piraţilor şi am ajuns la acest însemn”, povesteşte Adrian Dragomir, şeful afacerii. A pornit fabrica în urmă cu 10 ani având un computer şi o experienţă în textile. În camera nu mai mare de 100 de metri pătraţi sunt patru angajate care trag la maşină tivuri de steag sau margini de fanioane.
Steagul României, gata în 15 minute
La un steag al României de dimensiuni normale, adică de 1,35 de metri pe 0,90 de metri se lucrează cam 15 minute. „Cel mai greu de făcut este steagul Norvegiei, din fâşii micuţe şi foarte migăloase. Şi la al Greciei ori Americii lucrăm cam o oră”, povesteşte Paula Lazăr, una dintre cele cinci femei care stau la maşinile de cusut.Printre cele mai simple se numără cel al Ucrainei din doar două culori şi cele cu stemă care trec printr-o maşină de imprimat specială. Femeia cunoaşte pe de rost toate steagurile şi de multe ori obişnuişte să facă concurs cu soţul în faţa televizorului. Mândria cea mai mare este când trece pe lângă o clădire şi recunoaşte steagul făcut de mâna ei. „Ca cel de la Arcul de Triumf, de exepmplu, e făcut de noi!”, se mândreşte Paula.
Steaguri istorice de colecţie
Camera şefului, alăturată celei în care se află fabrica, este ticstită de drapeluri de toate mărimile şi toate
