Reducerea concediului de îngrijire a copilului este o idee sclipitoare, care trebuie neapărat însoţită de câteva măsuri suplimentare.
Cum recenta iniţiativă vine după ce s-a stabilit ridicarea vârstei de pensionare, este evident că, la scurt timp după naştere, proaspătul cetăţean riscă să devină copil al străzii, căci mama se întoarce la serviciu, iar bunicii trebuie să rămână acolo, întru relansarea economiei naţionale, echilibrarea balanţei de plăţi, înflorirea PIB şi, desigur, plata datoriilor externe. În acest scop este obligatoriu ca odraslele să fie înregimentate în grădiniţe încă de la vârsta de un an, şcoala să înceapă la cinci ani - ambele în regim de internat - iar dreptul de muncă să fie acordat la 13 ani în loc de 16 şi, simultan, să devină obligaţie. În acest fel s-ar rezolva cu bine mai multe probleme deodată: mărirea bazei de impozitare, reducerea presiunii locative (copiii nemailocuind practic niciodată cu părinţii) şi creşterea spectaculoasă a raportului angajaţi/pensionari.
Insuficienţa spaţiilor, respectiv a cadrelor didactice, sunt false probleme, agitate exclusiv de nihilişti. Oraşele, satele, câmpiile, dealurile şi munţii patriei sunt pline de clădiri nou-nouţe care zac abandonate, lovite de criză înainte de-a apuca să fie folosite. În ele încap câteva sute, poate mii de grădiniţe! Nu trebuie decât ca Primăriile să le cumpere - fără licitaţie, ca să nu mai pierdem vremea, că doar nu s-ar recurge prima oară la acest sistem. Cât despre educatori - iată rezolvată peste noapte şi problema numărului mare de şomeri! „Căţeluş cu părul creţ" şi „Podul de piatră" or şti şi ei.
În continuare, cu un mic efort din partea performantului sistem medical românesc, s-ar putea reduce şi concediul de maternitate, ba chiar şi perioada de gestaţie. Se ştie că, în timpul sarcinii, femeile nu mai au acelaşi randament social-profesional, deci miza
