Un reporter Adevărul se va lăsa, pentru două luni, pe mâinile unui bioenergetician vestit în Oltenia. În această seară a avut loc prima "şedinţă".
O cămară îngustă, o icoană atârnată pe un perete alb imaculat, un birou şi o canapea: aşa arată cabinetul unde se desfăşoară şedinţele de terapie. "Pare mic, dar e suficient ca să desfăşurăm activitatea", încearcă să mă liniştească Bebe Godeanu, bioenergeticianul care mă va "trata", timp de două săptămâni. În această seară doar mi s-a pus diagnosticul. Sau, mai bine zis, diagnosticele.
"Suntem direcţi, nu panicăm"
"Noi suntem direcţi cu oamenii, le spunem în faţă de ce suferă, numai dacă e ceva foarte grav suntem rezervaţi. Pentru că pacientul trebuie protejat, nu panicat", explică terapeutul, atestat în domeniu, care a urmat cursuri de perfecţionare în bioenergie, a absolvit Şcoala Postliceală de Tehnică Dentară şi are diplomă eliberată de Spitalul Fundeni. Sunt neîncrezătoare: "Numai gura ce e de el", îmi spun în gând. Soţia craioveanului, de profesie asistent medical generalist, îmi cere să mă ridic şi să stau calmă. "Trebuie să fiţi relaxată, să priviţi drept înainte, nu stresată", îmi recomandă. Îmi spune să întind câte o mână, pe rând, după care parcă se încruntă şi îşi roieşte braţele în jurul palmelor mele. "Nu simţi nimic?", mă întreabă. "Nu, nimic", îi răspund nedumerită. "Nici acum? O uşoară căldură?", insistă. "Acum, să zic, parcă e ceva ce aduce a căldură", îi dau replica.
Prima impresie e năucitoare
"Stai tot aşa, dreaptă", mă roagă. În scurt timp, mâinile ei mă învăluie din cap până-n picioare. Parcă ar încerca să-mi ia pulsul. "O să îţi enumăr câteva dintre problemele pe care le ai. Te doare capul? Te odihneşti prea puţin, ochii sunt obosiţi, ai un început de sinuzită. Dar asta poate să fie genetic, nu e o afecţiune care să deranjeze. Cu ochiul stâng ai o vedere puţi
